Sunetul 97
Trec anotimpurile, roadele se schimbă,
Iarna ne dăruiește fulgi, nămeți și nopți
Pe cer doar luna albă mai colindă
Copiii-s mari, avem deja nepoți
Iar eu visez istoricele vremuri
Când florile și-n cimitir mi se păreau
Mai proaspete, imperceptibil tremur
De sufletele celor duși vorbeau
Si eu voi fi cândva doar o petală
Fragilă, oglindindu-te ovală
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu