Sunetul 68

Nu se închină bătrâneţea tânărului vulg,
Mai mândru fii de pletele albite
Sau fără plete, cap pleşuv
Precum sunt munţii ori saharele-nsorite,
Eu n-am să râd de senectute, sunt şi eu
Supus aceluiaşi destin şi Dumnezeu,
Dar nu pot să iubesc pe cel ce minte
Că viaţa-ntreagă s-a ţinut de jurăminte,
Iar sub medalii şi insigne vechi ascunde
Destine frânte chiar de el, oriunde.