Sunetul 26

Un pat din lemn de brad,
De fag, mi-e drag,
Un pat de fier, dar să privesc la cer,
Un pat ce luminează visele – coşmaruri,
În beznă – ochii mei, ca două faruri,
Iar iepurii copilăriei fug din drum,
Un strigăt ca-n pustiul Karakum,
Iar undeva, în stele, cuvintele
Gazele, un Univers pustiu?
Nu vreau să-l ştiu.