Sunetul 72

Ce pot eu ascunde, nu ascund, iubind
Ce vorbeşte lumea, n-aud, nu dezmint,
Va rămâne versul ce-l închin, curat
Vor veni şi alţii, buni de condamnat,
Nu place prostimii purul adevăr,
Nici orice minciună, precum e un măr
Roşu pe afară, putred şi dulceag,
Ei spun – miezul vieţii, şi-l vorbesc cu drag
Ca Adam şi Eva şi urmaşii lor
Ne-am iubit sub ochiul Atotştiutor