Sunetul 55


Nu e pământul îndeajuns să ne cuprindă
Trecutul este plin de îndoieli
Te văd şi-acum, un fluture pe-o grindă
Iar lângă poartă eu, un ghiocel
Renaşte lumea, moartea ţine-o iarnă,
Apoi reînviem biruitori
Se sfarmă marmura, granitul tot se sfarmă
Am fost oameni absolut întâmplător

Niciun comentariu: