Sunetul 31

In pieptul meu sunt două inimi,
Una iubeşte, alta se desprinde
De tot ce-i fals, umilitor, gângav,
Eu sunt o vioară cu un sunet grav,
De piatră sunt, de gheaţă, uneori,
Una din inimi e cuprinsă de fiori,
Ea te iubeşte, te cerşeşte, roagă,
Ea nu va fi nicicând întreagă.
Iar după moarte, inima de piatră
Va fi precum cenuşa într-o vatră.