Sunetul 79

Nu-i suferinţă, cred, mai mare decât golul
Pe care-l lasă-n urmă paşii tăi
Ei nu se vor întoarce, precum solul
Trimis la moarte, cu ştiinţă, de ai săi
Eu nu ştiu cine a sorbit otrava
Nici cine a turnat-o în pahar
Oricât de slabă şi subţire şi suavă
O floare-i mai de preţ ca un stejar
Atunci când omu-aşteaptă alinare
Nu-i suferinţă, cred, mai mare