Sunetul 75


Iubirea mea e-n gând iar gândul
E hrana sufletului îmblânzindu-l
Din zbucium vin la tine, adăpostul
Tu mi-l oferi, găsindu-mi rostul
De suntem singuri ori în plină stradă
Eu te gândesc, la fel îmi eşti de dragă
Îmi dărui totul, tot e prea puţin
Adâncul inimii precum un cer senin

Niciun comentariu: