Sunetul 87


Ai fost prea naltă în visarea mea
O strălucire nefirească
Nici o fiinţă nu poate să crească
Mai mult decât până la stea
Iar steaua este dragostea ce-o port
Ascunsă uneori, aprinsă ca o torţă
Căldura inimii nutreşte-n noi o forţă
Iar fără ea, chiar cel ce-i viu, e mort
Indiferenţa ta, de azi, nu mă atinge,
Tu eşti un fulg ce din înalt mă ninge

Niciun comentariu: