Sunetul 27
Când ziua-ncepe, ca o nouă viaţă,
Când mintea mea e limpede
Ca zarea după ploaie,
Atunci eu pot privi şi moartea-n faţă,
Chiar dacă ştiu că am făcut-o de oaie.
Eu aş porni-n pelerinaj la Sfântul Munte,
La Muntele Sion, în centrul Lumii,
Şi gârbovit de-aş fi, tâmple cărunte
De aş avea, mă-nchin minunii
De-a fi, ca-n prima zi din calendar,
Astfel începe ziua, ca un dar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu