Sunetul 51

Plecând din calea ta, aproape plâng,
Si moartea-i o plecare undeva
Se-adună lacrimile, florile, aş bea
Licoarea amneziei, fără gând
Eram şi eu, cândva, mai fericit,
Trăiam mai tumultuos, plin de avânt
Eu plec, sufletu-n cer, eu în pământ
Tu ai rămas aceeaşi, Sulamith