Sunetul 129
Cu bucurie eu mă risipesc
Cuvintele-n risipă zboară
Dar nu cuvintele, nu ele oglindesc
Ce pot să spun la fel ca prima oară
Nevoia de a te vedea
De a cunoaște glasul tău în mine
Tunelul timpului, trecând prin el cândva
Ne vom cunoaște-n șoapte și lumine
Răbdăm această lume doar c-un gând
Ne vom iubi, întregi, fără cuvânt.
Boris MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu