Sunetul 105
În fața mea tu nu ești Dumnezeu
Cum aș putea să te iubesc mai omenește
Si mai terestru, nu aș mai fi eu
Pe boltă te-aș nălța, precum un meșter
Un Buonarotti în Capela papilor
Eu am învins puterea anilor
Si dintr-o blândă muritoare, prin poem
Ai devenit un chip etern pe care-l chem.
Îmi spui de boli și bătrânețe, nu te-aud
Eu scriu orbind și doar pe clasici îi ascult
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu