Sunetul 107

De moarte nu mi-e teamă, de stupizenia ei
De lipsa ei totală de oricare rațiune
Deși eu mă cutremur la plânsetul de miei
Pe mine neiubirea mă poate oricând răpune
Când oarbă-ntunecată vine tăcerea grea
Cînd monstrul cu lungi brațe se-nfățișează lacom
Singurătate-i spune și , Doamne, de-aș putea
Să-l pot ucide-n fașă pe monstru, câteodată
Atunci să vii, iubito, atunci voi fi iar liber
De moarte nu mi-e teamă, doar de tăceri stupide

Boris Marian