Sunetul 119


Când poți iubi, cum poți să risipești
Ce nu aveai sau ce mai prețuiești?
De te-am pierdut, voi ști să recâștig?
De nu exiști, din pulberi te-nfirip
Mă simt ca Dumnezeu în prima zi
Fără un plan, un haos rece, gri
Mă înconjoară, nu mă vrea deloc
Nevoie avem cu toții de noroc
Renaști din tine însăți, chipul tău
Nu-l poate ști nici însuși Dumnezeu
Doar eu, doar nopțile visând
Si Demiurg și om pe acest pământ.

Boris Marian


Niciun comentariu: